Rar te întâlneşti, într-o singură poveste, cu atâta ticăloşie precum în cazul răposatului general Ion Eremia!
Ticăloşie de la stânga la dreapta, începând cu însuşi generalul (care acum 60 de ani trudea la ruperea oaselor „reacţiunii"), trecând prin diabolica lui nevastă, Nicoleta Eremia (care pretinde acum 1,4 milioane de euro pentru „suferinţa" fostului ei soţ), şi sfârşind cu justiţia română, reprezentată de judecătoarea Mirela Pod (care i-a acceptat doamnei Eremia despăgubirile solicitate, până la ultimul cent).
Ca să se ajungă la un asemenea verdict, Nicoleta Eremia a recurs la o imensă impostură. Ani de-a rândul, după Revoluţie, a umblat în stânga şi-n dreapta, încercând să-i confecţioneze răposatului ei soţ o biografie de disident. Şi în bună măsură a reuşit, dat fiind că a bîntuit prin redacţiile unor reviste şi ziare, convingându-i pe reporterii mai leneşi în gândire să publice articole despre această „victimă a terorii comuniste". Mai mult, edilii Constanţei, şi mai înceţi la minte, au dat unei străzi numele Gen. Ion Eremia. Nimeni nu s-a străduit să afle cine a fost, cu adevărat, acest stâlp al regimului stalinist din România. Aşa s-a ajuns la situaţia aberantă ca odiosul specimen al terorii comuniste să fie elogiat, chiar glorificat (auzi, „Soljeniţîn al României"!), într-o revistă militară tipărită pe banii noştri, ai contribuabililor.
Decizia instanţei Tribunalului Bucureşti sfidează şi raţiunea, şi bunul-simţ. În primul rând, pentru că nu avem de-a face cu o victimă a comunismului, ci cu soţia unei presupuse victime a comunismului. Ba mai mult: aceasta i-a devenit consoartă în 1971, la şapte ani după ce el, generalul, a fost eliberat din puşcărie. Nici măcar nu are argumentul suferinţei în tăcere, acasă, în aşteptarea soţului întemniţat.
În al doilea rând, generalul Eremia nu este o victimă a terorii, ci un brav susţinător al ei!
