Pentru a asigura un trai decent cetatenilor tarii, saracia ar trebui sa reprezinte un motiv pentru analiza, o chemare la actiune a Guvernului Boc si a organizatiilor insarcinate cu promovarea drepturilor omului.
Dimpotriva, in Romania, saracia a devenit o cauza si o consecinta a incalcarii acestor drepturi. Nu se regaseste ca o prioritate de rezolvare pe agenda guvernantilor, in dezbaterile politicilor si a strategiilor de dezvoltare.
Dreptul la munca, la spatiul locativ, la vot, la libera exprimare, la hrana, la munca, la asistenta sanitara etc, sunt drepturi vitale si importante pentru cei saraci. Sa nu stie Guvernul Boc ca saracia si excluderea genereaza discriminare, acces inegal la resurse sau oportunitati si stigmatizeare sociala si culturala? Si ca totdeauna este legata de putere? Stie, dar se face ca nu stie.
La noi, drepturile cetatenilor sunt doar pentru cei care au bani si vila si nu au de nimeni mila. Cei saraci sunt impiedicati de-a participa la viata publica, oamenii puterii subminandu-le capacitatea de a influenta politicile care ii afecteaza si de a cauta solutii impotriva nedreptatilor.
Solutiile durabile si echitabile pentru a elimina saracia, responsabilitatea guvernului de a crea un mediu propice bunastarii publice, sunt un fel de Fata Morgana. Saracilor romani nu li se dau sanse la conturarea unor politici care sa ii ajute sa se bucure de drepturile lor si de a cauta remedii eficiente in cazul abuzurilor.
Majoritatea statelor lumii au trecut de cativa ani buni la lupta impotriva saraciei. Sunt constiente ca numai respectand drepturile omului, elemente indisponibile ale unei lumi in care toti oamenii se vor putea bucura de o mai mare libertate, saracia va fi eliminata si progresul acelui stat nu va intarzia sa apara.
In vreme ce vulnerabilitatea critica, nepasarea guvernantilo
