Hulim zi de zi, aratandu-ne nemultumirea fata de actualii politicieni de la putere. Pe buna dreptate, poate. Dar, sa nu-i uitam pe toti cei care ne-au adus aici si carora ar trebui sa le spunem vreo doua, ca-ntre oameni. Poate chiar mai multe.
Sa vezi zi de zi pe sticla personaje omniprezente, precum Mariana Campeanu sau Alexandru Athanasiu, mai ca-ti vine sa nu te mai duci la vot, daca asemenea oameni au ajuns sa deplanga starea sistemului public din Romania. Ei care au avut in mana fraiele acestui sector, la un moment dat. La fel ca cei doi sunt o gramada. Gramada sunt toti. Filosofiile lui Athanasiu si stereotipiile Marianei Campeanu duc la exasperare pe cei care stiu ce-au insemnat perioadele politice in care respectivii au guvernat tara.
Doamna Campeanu si domnule Athanasiu, va iau drept exponenti ai celor trecuti pe la conducera tarii. Pentru ca sunteti cei mai prezenti in viata noastra televizuala si nu stiu de ce ati devenit asa de importanti. V-ati facut un obicei din a ne repeta seara de seara cat de nemernici si de incapabili sunt actualii. Suntem de acord cu acest lucru, o mare parte dintre noi. Dar, nu suntem de acord s-o auzim de la dumneavostra.
Domnule Athanasiu si doamna Campeanu, ca fosti ministri ai Muncii, de ce nu ati fost in stare sa faceti actuala situatie mai suportabila pentru angajatii sectorului public? Ati fi putut, daca aduceati veniturile celor care compun aparatul bugetar la un nivel rezonabil. Un nivel la care taierile actuale nu ar mai fi fost atat de dureroase. Astia de la putere puteau sa taie si nu s-ar fi simtit atat de abrupt.
Deplangeti soarta profesorilor, a medicilor si a celor doua sisteme in care ei sunt inglobati. Spuneti ca spitalele se zbat in saracie, ca scolile sunt in mediocritate. Cate centre educationale ati dotat, in cate spitale ati adus aparatura moderna pentru trata
