Aversiunea fata de ambiguitate (cunoscuta si ca aversiunea fata de nesiguranta) descrie preferinta pentru riscuri cunoscute in fata riscurilor necunoscute. Potrivit paradoxului lui Ellsberg,oamenii prefera sa parieze pe o cutie cu 50 de bile rosii si 50 de bile albastre, decat pe una cu 100 de bile dar in care numarul de bile rosii sau albastre este necunoscut. Probabilitatea de a castiga la un pariu ramane neschimbata in ambele cazuri, insa oamenii prefera cu toate acestea sa parieze pe un scenariu familiar decat pe unul necunoscut.

Cercetatorii behavioristi au descoperit ca procesam nesiguranta cu privire la risc si la timp in mod asemanator. Aceasta inseamna ca nu gandim rational cand viitorul este nesigur, si cand anumite aspecte legate de timp (reintoarcerea la siguranta) sunt neclare.

Paradoxul valorii

Economiştii clasici n-au reuşit, de exemplu, să rezolve „paradoxul valorii”: faptul că pâinea, deşi extrem de utilă ca „suport al vieţii”, avea o valoare scăzută pe piaţă, pe când diamantele, un lux şi deci numai un moft, raportat la supravieţuirea omului, aveau o valoare foarte ridicată pe piaţă. O dată ce este clar că pâinea e mai utilă decât diamantele, de ce este ea atât de jos cotată pe piaţă? Din nefericire, deznădăjduiţi în faţa acestui paradox, economiştii au decis că valorile sunt fundamental scindate: pâinea, deşi superioară diamantelor ca „valoare de utilizare”, era, din cine ştie ce motiv, inferioară ca „valoare de schimb”. Plecând de la această scindare, generaţiile ulterioare de scriitori au denunţat economia de piaţă ca fiind responsabilă pentru greşeala tragică de a direcţiona resursele către „producţia pentru profit”, gândită în opoziţie cu mai benefica „producţie pentru utilizare”.

Paradoxul economisirii

John Maynard Keynes, cel care a revoluţionat gândirea economica a sec. al 20-lea, ne atenţiona despre paradoxu