Limba română nu se simte încă la ea acasă! Nu vreau să ne plângem de milă. Pur şi simplu, constat că asta-i realitatea pe “plaiul nostru mioritic”. Ca să nu mă pierd în date statistice, am să ofer un exemplu simplu de tot: în Parlamentul Republicii Moldova există deputaţi care nu pot vorbi limba română. Această stare de lucruri spune multe despre situaţia limbii române la Chişinău.

Amintesc că legislaţia prevede expres că funcţionarii publici trebuie să cunoască “limba de stat”. Mai multe comentarii sunt de prisos. Care e soluţia? Guvernul şi Parlamentul trebuie să creeze condiţiile necesare pentru protecţia şi promovarea “limbii de stat”, iar noi (cei care suntem adepţii adevărului istoric!) nu trebuie să cerşim, ci să impunem respect pentru limba română!

Problema e în noi

Guvernările de până acum nu au fost capabile să rezolve problema lingvistică. Nu trebuie să căutăm la Kremlin sau Bucureşti persoane vinovate de situaţia creată. Problema este în mentalitatea noastră. A celor care trăiesc între Prut şi Nistru. Iar când ne va veni mintea la cap, vom cere, indiscutabil, ca funcţionarii care ne conduc să cunoască în mod obligatoriu limba „mulţimii” şi ca toată publicitatea să fie realizată în limba „de stat” (detaliu foarte important şi pentru dezvoltarea presei autohtone).

Să nu uităm că e de datoria noastră să protejăm limba română, începând de la cel mai jos nivel – stradă, microbuze, magazine, până la cel mai înalt nivel – universităţi, Parlament şi Guvern.

Respect pentru limba română

Îmi aduc aminte de o situaţie destul de interesantă pe care mi-a povestit-o Gheorghe Vrabie, realizatorul stemei de stat a Republicii Moldova. Dl Vrabie, împreună cu soţia sa, lucra în regiunea transnistreană. Job-ul familiei Vrabie era să realizeze un desen uriaş pe peretele unei clădiri cu câteva etaje, având ca materie primă bucăţi mici d