Sute de afişe care promovează „Tangou final“, spectacolul Teatrului Evreiesc de Stat din Bucureşti, muşcă fără milă din carnea de beton a stâlpilor şi din retina nevinovată a trecătorilor obişnuiţi. Publicitatea agresivă, îmbrăcată în hârtie ieftină îţi poate manipula negativ intuiţia, făcându-te să crezi că ai de ocolit încă o şuşă, din noianul celor care parazitează carierele unor mari actori. Nu este deloc aşa.
Primul spectacol în care s-au întâlnit pe aceeaşi scenă o mamă şi fiul ei, o actriţă de performanţă şi un actor aflat la începutul carierei, este o întâlnire cu un text viu, o regie discretă şi eficace şi două interpretări care se înţeleg din priviri.
Maia Morgenstern şi Tudor Aaron Istodor au venit duminică în Parcul „Lumea Copiilor" din sectorul 4 pentru a juca în faţa unui public pasager, format din mulţi copii şi părinţi luaţi prin surprindere de oferta culturală. Dar asta nu a contat. Nivelul reprezentaţiei a fost mult peste medie, chiar şi în condiţiile în care mirajul spectacolului de teatru a fost sabotat de scena improvizată, de huruielile motoarelor de pe pista de carting situată în spatele decorurilor şi de instalaţiile aflate la vedere: cablurile încălecate şi reflectoarele ineficiente, care au funcţionat în plină lumină naturală.
Maia Morgenstern joacă rolul unei foste stele de cinema, Valeria Duran, care s-a retras subit, în plină glorie, şi s-a claustrat inexplicabil într-o cameră de hotel. Timp de 20 de ani nu a scos vreo vorbă, învăluindu-şi viaţa în mister. Tudor Istodor este Diego Goldstein, un reporter imberb care o convinge pe actriţă să-i acorde un interviu. Este, mai întâi, intimidat de personalitatea puternică a divei; treptat, pe măsură ce îşi declară admiraţia faţă de rolurile ei, care l-au făcut să viseze, jurnalistul îi câştigă încrederea şi reuşeşte să pătrundă, cu reportofonul deschis, dincolo de zidurile care
