Deficitul bugetar este masura care face si desface acordul cu FMI; deficitul bugetar a retrogradat Romania la nivel "junk". In numele deficitului bugetar se reduc salarii si alte cheltuieli publice. Exista o bomba cu ceas care sta sa arunce in aer deficitul bugetar - dobanzile, scrie Mihai Marcu pe blogul sau.
Via Mediafax, aflam ca: " Romania ar putea fi nevoita sa accepte plata unor dobanzi mai mari pentru a se finanta, peste limita de 7% fixata de Ministerul de Finante, in conditiile in care inflatia creste, iar investitorii vor randamente mai ridicate, potrivit unor analisti citati de Bloomberg."
In incercarea de a pastra aparentele statului social, Romania s-a imprumutat; pentru pensii, pentru salarii, pentru subventii, pentru bunastarea sectorului public.
Pe de alta parte, pentru a echilibra deficitul sectorului public, guvernul a crescut (prea tarziu) TVA. Cresterea TVA a dus la inflatie marita, si implicit la majorarea randamentelor cerute de investitori. Dar randamente mai mari inseamna dobanzi mari si implicit cresterea deficitului bugetar, deoarece se va plati mai mult pe dobanzi. Ne-am intors de unde am plecat, mai exact am intrat intr-un cerc vicios.
Cand inflatia este de 7,8%, iar dobanda la credite este de 7%, atunci sistemul bancar se decapitalizeaza. Fie actionarii vin cu bani de acasa, fie creste presiunea pe restul economiei. Pe termen scurt, randamente de 7% sunt rezonabile. Pe termen lung, deja randamentul devine o discutie filosofica: un pesimist cere 10% in timp ce un optimist cu prognozele oficiale in mana ar avea tot dreptul sa ceara 4% dobanda la lei.
Guvernul se afla intr-o pozitie grea: nu se poate imprumuta pe termen lung in lei din cauza randamentelor mici, la fel nici nu poate impune bancilor (care nu mai sunt de stat) sa finanteze. Calea usoara dar care nu rezolva nimic - sa ne imp
