În primul rând, o imensă afacere, începută ca o restrânsă reţea de campus universitar şi ajunsă la 500 de milioane de utilizatori.

Potrivit "Financial Times", săptămâna trecută Facebook valora 33,7 miliarde de dolari. Mai mult decât Yahoo, mai mult decât eBay şi aproape cât bătrâna companie fondată de Henry Ford.

Un site care ieftineşte comunicarea, continuând "opera" începută de chaturi, bloguri şi forumurile ziarelor. Pe Facebook scrii cu lejeritate lucruri care nu ţi se potrivesc, în care nu crezi, cu care te-ai face de râs în viaţa de zi cu zi, dar la care familiaritatea site-ului te îmbie.

O vitrină, un loc al travestiurilor, în care fiecare, postând poze, clipuri ori comentarii, caută să pară altceva, mai mult decât e, făcând recurs la felul în care e perceput în lumea reală. Sunt postate de la serii de fotografii care etalează atuuri fizice, până la imagini cu conţinut vag, care semnalează adeziunea faţă de diverse cauze, fidelitatea faţă de varii plăceri ori posibilităţile financiare de-a ajunge într-un punct geografic.

La extreme, se poartă ori afişarea unei abundenţe de instantanee, menită să spună "n-am nimic de ascuns, n-am prejudecăţi sau complexe, uitaţi-vă la mine din toate unghiurile, priviţi-mă în toate ipostazele", ori o austeritate rigidă, care afirmă scrâşnit "sunt şi eu aici, dar, ţinându-mă tare, nu mă amestec".

Umplutura propriu-zisă a unui cont e puţin importantă, fiindcă pune la dispoziţie imagini, date şi conjuncturi care, în cazul cunoscuţilor, nu reprezintă o noutate şi cad repede în desuetudine.

Ineditul provine însă din cum îşi regizează fiecare apariţiile, ce anume exhibă mai insistent, pentru că astfel ne mărturiseşte la ce ţine cel mai tare, ce crede că e mai valoros din tot ceea ce are, prin ce şi cum doreşte să fie ţinut minte. Confesiunea asta e printre pu