De unde această disperare? Guvernul explică şi parţial, pe bună dreptate că este nevoie de o lărgire a bazei de impozitare, că trebuie închise nişte portiţe legale care permiteau tratamente preferenţiale şi abuzuri. Are dreptate parţial, pentru că o simplă rigoare legislativă ar fi permis să se depăşească momentul fără contradicţii fatale, iar o intervenţie mai clară pe zonele de abuz (celebrii şoferi plătiţi pe drepturi de autor) ar fi rezolvat problema. Dar intenţia nu este doar asta. Undeva, la Ministerul de Finanţe sau la vreunul dintre Palate, unde stau şefii noştri de stat şi de guvern, a apărut ideea că românul plăteşte prea puţin pentru serviciile publice pe care le primeşte. Pornind de aici, plata DAA şi PFA nu este decât un pas în constituirea unei noi strategii care vizează impozitarea mai drastică a cetăţeanului.
E drept, geneza acestei strategii este mai simplă şi vine din convingerea că cei mai oneşti contribuabili sunt persoanele fizice sau micii antreprenori (foştii beneficiari de PFA), care nu se pot opune autorităţii statului. Pentru că ei au încă disponibilitatea de a plăti, ei trebuie să plătească. Cea mai bună dovadă a fost conformarea la plată din zilele trecute, în condiţiile unor norme confuze pe o ordonanţă greşită, cu toată lipsa de organizare a sistemului. Această strategie de extindere a bazei de impozitare la cel mai jos nivel are ca prim pas demersul ratat al plăţilor din veniturile independente, dar, ca scop final, schimbarea totală a modului de impozitare.
Ministrul Sebastian Vlădescu vorbea, zilele trecute, de modificarea totală a sistemului de impozitare pe profit, prin renunţarea la cota unică, introducerea cotei progresive şi deduceri pentru acumulările pentru pensii, concomitent cu introducerea unui impozit pe profit de 15% pentru companii. Pe scurt, asta s-ar traduce cu creşterea impozitării pe persoanele fizic
