Vechii militieni te ridicau fara motiv (chiar daca stateai linistit pitit in tufa), noii politisti te pindesc si sar ca iepurii, de unde nici nu te gindesti si vin victoriosi cu sanctiunea. Ca doar au un plan de indeplinit. Ma si intreb: cum e mai rau? Am avut de a face, la viata mea, de citeva ori cu proverbiala inteligenta si cu celebra corectitudine care definesc cum nu se poate mai potrivit politia romana. De fapt, ca sa fiu corect, nu e vorba de institutia in ansamblul ei, ci de cei mai multi dintre reprezentantii sai. Cu toate ca va fi vorba aici si de o atitudine incorecta, care nu are cum sa porneasca decit de sus, de vreme ce este generalizata. Cit am fost pustan, mi se intimpla in Constanta sa ma opreasca pe strada cite un tablagiu, sa ma legitimeze si sa-mi recomande sa ma tund. Eram, cum sint si acum, foarte pasnic. Aveam insa parul lung, era prin anii '90, iar politistii ramasesera cu nostalgii nevindecate dupa vremurile nu de mult apuse cind erau militieni si umblau cu foarfecele linga bulan si puteau ciopirti pe cei pe care ii socoteau dubiosi. Ca civil, ma-ntelegi, te aflai la cheremul lor, te priveau de sus, dispretuitor, dindu-ti de inteles ca pot decide sa te amendeze sau, daca vor ei, te pot tine macar o noapte la sectie. Asa am patit eu, cind eram student, in vacanta de vara dintre anul I si anul II. Asta vine prin 1997. Ma aflam in Navodari, pe seara, cautind apartamentul unor amice pe la care mai trecusem, dar nu reusisem sa-mi fixez cu precizie locul. Pe atunci, mobil aveau doar smecherii. La posta era inchis, nu aveam de unde sa cumpar o cartela. Cum sa-mi sun... amicele (asa am decis sa le numesc, sa ramin consecvent). Prin urmare, am intrat intr-un bloc situat in apropierea celui pe care il cautam si am batut la prima usa, rugind frumos sa mi se permita, contra cost, sa dau un scurt telefon. Raspuns negativ. Dupa vreo 2-3 tentative esuate,