Piatra de temelie a templului evreiesc din Cernăuţi era aşezată în anul 1873, sinagoga urmând a fi construită în stil neo-maur, după planurile arhitectului polonez Julian Zachariewicz.

Pe atunci, Cernăuţi era capitala Ducatului Bucovinei şi făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, iar procentul populaţiei evreieşti din oraş era de aproximativ 30%. Clădirea avea trei niveluri, parterul şi două etaje, 39 de metri lungime şi 24 de metri lăţime, iar cupola sa se ridica la înălţimea de 39 de metri.

După anexarea Bucovinei de Nord de către guvernul sovietic în 1940, sinagoga a fost închisă şi confiscată de către guvernul sovietic. Un an mai târziu, la 5 iulie 1941, oraşul Cernăuţi era eliberat de către trupele române şi germane. Patru zile mai târziu, clădirea templului era incendiată de către soldaţi. Au rămas în picioare numai pereţii exteriori, cupola fiind iremediabil distrusă. După 1944, când Cernăuţiul a fost reocupat de către trupele sovietice, ruinele templului au fost parţial refolosite şi, în locul sinagogii, s-a construit, în anul 1959, un cinematograf.