- Cultural - nr. 619 / 31 August, 2010 PE TERITORIUL NIMANUI, SUB OBLADUIREA LUMINII Lazar Ladariu, "Vaslele timpului", Antologie, Editura Nico Lazar Ladariu este un nume sonor, care s-a impus in lirica romaneasca a ultimului sfert de veac, cu numeroase aparitii editoriale care au suscitat aprecieri de la vocile criticii romanesti de marca. El si-a cautat si si-a gasit drumul propriu, distigandu-se prin modernitate, originalitate, timbru si substanta poetica de neconfundat. Lazar Ladariu ne propune o antologie de autor, un florilegiu din intreaga sa creatie. Volumul de debut, "Campuri cosite de ceata", aparut la Editura Dacia, Cluj-Napoca, in 1985, cu o prefata de Alex. Stefanescu intitulata: "Modernitatea unui traditionalist", volum distins cu Premiul Asociatiei Scriitorilor din Targu-Mures _ ofera o selectie riguroasa pentru aceasta Antologie. Simbolistica abordata inca din titlu si chiar de la primele poeme, dezvaluie in Lazar Ladariu un poet de conceptie moderna, cat se poate de ancorat in cotidian, cu reflectii de o anumita structura conceptuala care se disipeaza in peisajul oniric propriu marilor modele universale. «Eu sunt acela, / fiul marelui miriapod / din al saptelea cerc / peste cerul rupt in doua/ de sarpe" _ spune poetul in deschidere (In armura cu mii de picioare), lasandu-ne sa privim, printr-un coltisor de fereastra, atat cat ne permit dioptriile. Universul sau este, ontologic vorbind, inchis cu un lacat, si cheia se afla in mainile autorului. Intr-o zi si o ora anume, insa, putem patrunde lejer in acest luminis, tragand cu coada privirii exact in fantana cu apa dulce a sinelui. "La ora cea mai calma a zilei in mausoleul nostru miscator/ punem zavoare dinauntrul odaii cu pestisori de aur. // Aici in fiecare sambata la ora zece / putem discuta despre zbor/ ca despre floarea galbena a dovleacului / amintindu-ne de resturile gloriei umilitoar