Au ticluit o ordonanţă privind „reglementarea“ drepturilor de autor (vezi articolul Laurei Ştefan de la pag. 5) şi au aruncat-o în lume doar ca să înnebunească funcţionărimea, şi aşa acră, de la ghişee şi încă vreo câteva sute de mii de „beneficiari“ ai ei. Haosul de la Fisc şi Casa de pensii a trecut neobservat pentru cei trei, care, zice-se, au fost avertizaţi în prealabil de multiplele inconveniente ale unui atât de grotesc act legislativ. Premierul Boc s-a repezit să declare, în stilul său triumfalist, că deranjaţi de ordonanţă nu sunt decât evazioniştii. Între ei, vreo câteva sute de artişti care au semnat o scrisoare deschisă, dar şi ziarişti de toată mâna, care n-au ezitat să scrie, să vorbească şi să filmeze.

Probabil că premierul Boc se gândea la trustul lui Vântu, contra căruia ar fi fost făcută ordonanţa. Şi, dacă este aşa, e infinit mai grav decât o bâlbâială adăugată altora: în primul rând, este o lege cu dedicaţie, în bine sau rău, nu contează, ceea ce este inadmisibil; în al doilea rând, imaginea, şi aşa debilă, a guvernului se duce definitiv pe apa Sâmbetei. Nu îţi răpui adversarul punându-ţi ştreangul de gât, decât dacă, vai!, eşti prea puţin la minte.

În fine, ministrul Şeitan a invitat la calm, spunând că, deocamdată, pentru cei care nu au reuşit să înfrângă cozile, nu se vor aplica amenzi... Adică, faci o lege şi tu eşti primul care „înveţi“ contribuabilii să tranzacţioneze cu ea. Despre ministrul Vlădescu, parcă mereu sculat după un chef monstru, ce să zici? El anunţă că ţara noastră e pe calea cea bună şi, probabil că, din dosul geamurilor fumurii ale limuzinei guvernamentale, chiar aşa se vede. Piaţa Chibrit, un fel de Place de la Concorde, Casa Poporului, un Versailles etc. Nu ne rămâne decât să le dorim celor trei să devină autori.

Au ticluit o ordonanţă privind „reglementarea“ drepturilor de autor (vezi articolul Laurei Ş