În vremuri de criză, patronii de covrigării, din pieţe sau din staţiile de metrou, comercializeză, în medie, şi 3.000 de covrigi zilnic. Cu sare, mac sau susan, covrigii calzi de un leu au înlocuit de ceva vreme masa de prânz a românilor, iar vânzările tot mai bune le aduc un profit sigur comercianţilor.
La fiecare colţ de bloc vezi o covrigărie şi o coadă care se întinde pe un metru sau doi, cel puţin la orele de vârf, când lumea pleacă sau vine de la serviciu, iar elevii sunt în pauză de masă. „Este normal să existe o cerere constantă pentru astfel de produse. Covrigii sunt precursorii reţelelor de fast-food, iar principala oportunitate o reprezintă scăderea preţurilor chiriilor în zonele cu vad comercial", explică Ciprian Moga, consultant retail.
Citiţi şi:
Covrigul a devenit antidot pentru criză în România. Cât de profitabilă este afacerea?
Alba Iulia: Tarabele cu covrigi, înlocuite de tonete
Iar preţul scăzut al produsului, între 60 de bani şi un leu, este un plus, ţinând cont că puterea de cumpărare a românilor a scăzut. Astfel, datele de la Institutul Naţional de Statistică arată că iunie 2010 a fost a şaptea lună consecutivă din ultimele 12 în care dinamica scumpirilor a depăşit-o pe cea a salariilor. Concret, salariul mediu brut a fost de 1.951 de lei, în scădere cu 0,6% faţă de luna precedentă, în timp ce media preţurilor a crescut, în acelaşi interval, cu 0,1%.
Investiţie de 15.000 de euro
Practic, cu o investiţie de minimum 15.000 de euro, un comerciant poate cumpăra o bandă de producţie, un malaxor şi mobilier de profil. Dacă nu deţine un spaţiu comercial, acesta va mai scoate din buzunar cam 400 de euro lunar pentru un spaţiu de 20 metri pătraţi. Însă unitatea trebuie neapărat să respecte câteva reguli strcite pentru producţie, ca de exemplu camera de filtru - unde angajaţii se schimbă de hainele de stradă, se s
