Pentru unii, drumul către sine înseamnă o rugăciune, o carte sau o privire a celui iubit. Pentru alţii, calea către propriul eu este chiar drumul. Un tânăr de 32 de ani din Bucureşti începe o astfel de călătorie. 1.200 de kilometri, un prieten şi o bicicletă. E tot ce ia cu el Adrian Glăvan, pe 4 septembrie, când va pleca în drumeţia vieţii lui: El Camino de Santiago. Un pelerinaj pe care îl dedică unor oameni care nu se pot deplasa decât în scaun cu rotile. Sursa: Adrian Glăvan

1 /.

"Când călătoreşti experimentezi într-un mod practic actul renaşterii", scria Paulo Coelho în Jurnalul unui mag, după ce a parcurs străvechiul drum care traversează Spania de la Est la Vest, de la Pirinei până la Oceanul Atlantic, şi la finalul căreia se află Santiago de Compostella, locul de înmormântare al Sfântului Iacob. Traseul, vechi de peste 1.000 de ani şi creat de celţii din Pensinsula Iberică, chiar pe sub Calea Lactee, va mai câştiga în acest an un pelerin român.

Visează la El Camino de şapte ani

Adrian Glăvan, IT-ist de meserie, aşteaptă să facă El Camino de vreo şapte ani, după ce aflase de drumul pelerinilor chiar de la un spaniol, care îi era coleg de bursă Erasmus. "El era din Sevilla şi una din ramurile El Camino pleacă din Sevilla. Mi-a sunat foarte bine, dar nu eram convins", povesteşte Adrian Glăvan, care a fost înduplecat mai apoi de un prieten să facă El Camino pe biciclete. "De atunci, El Camino a intrat într-un stagiu de vis aproape de nerealizat, cu două - trei încercări nereuşite de a-l pune în practică", continuă tânărul. Totul până în această primăvară când şi-a spus: "Acum ori niciodată". Avea ceva bani pe cardul de credit, a cumpărat biletele de avion şi de atunci, spune el, "totul a mers strună".

"Unii fac El Camino să se găsească pe sine. Alţii să cunoască alţi oameni. Eu zic că în peste 1.200 de kilometri e timp pentru ambele", spu