Acesta e subtitlul autodepreciativ al unei fermecătoare cărţi care s-a reeditat de curînd, cu ilustraţiile care i-au lipsit în 1985 şi un supliment de adnotări: Din Bucureştii trăsurilor cu cai. Autorul, arhitectul Paul Emil Miclescu, figură de o deosebită distincţie, a lucrat multă vreme la restaurarea monumentelor istorice. Domeniul era, pe atunci, din cele deschise descendenţilor unor familii boiereşti, fie că formaţia lor profesională îi îndrepta în această direcţie (Ştefan Balş, Ion Balş, Virgil Antonescu, Sandu Miclescu), fie că se angajau cu pasiune şi competenţă în cercetarea documentelor (Radu Creţianu, Radu Greceanu). Cînd au apărut prima dată, aceste amintiri ale lui „Paul-Emile“, cum îi spuneau rudele şi colegii, au avut un mare succes: cartea era aşa de căutată încît exemplarul meu este furat! Pentru noi, care trăiam zilele cenuşii ale unui regim detestat, de care ne temeam că se va eterniza, a fost o extraordinară senzaţie de prospeţime să intrăm, de mînă cu un prieten mai vîrstnic, în lumea pe care părinţii noştri o pierduseră. De fapt, pe de-o parte, descopeream, atît de îndepărtată încît era altfel inaccesibilă, viaţa din alt ciclu istoric, dinainte de 1914, pe de alta, răzbeau printre rînduri tristeţea şi mînia cu care autorul vedea călcate în picioare rînduielile şi sentimentele în care fusese crescut. Nici nu se putea aşadar o lectură mai îmbietoare. În plus, acest debutant octogenar era un povestitor excepţional, mînuind firesc şi sigur o limbă plină de miez şi culoare, deloc vetustă, deşi puţini o mai folosesc.

DE ACELASI AUTOR Johnny Morţi şi manechine Un caz de mutilare Portarul şi rubinul Memorialistul declara de la început că-l interesează îndeosebi „istoria minoră, cea mai vie şi adevărată, cea mai apropiată, mai umană“ şi se mărturisea străin de „corectitudinea doctorală, gulerată şi scrobită a istoriei oficiale, revizuită, epu