- interviu cu pictorul Mircea Novac
Reuşita în artă înseamnă, de fapt, triumful talentului. Pictorul Mircea Novac este unul dintre puţinii artişti români care au reuşit şi reuşesc să-şi deschidă singuri acest drum, prin puterea talentului, prin voinţa nemărginită, exigenţă şi pasiune. Iar arta sa se bucură pretutindeni de apreciere. Este de înţeles de ce cumpărătorii - atât din ţară, cât şi din străinătate - sunt interesaţi de pictura sa. O viaţă trăită cu sens valorează mai mult decât orice.
Acesta este Mircea Novac: artistul căruia destinul i-a surâs devreme, oferindu-i un sens vieţii sale, dar şi privilegiul unic de a se privi pe sine însuşi cu încredere.
- Domnule Mircea Novac, ce au însemnat şi cât de mult au contat, în cariera dumneavoastră, anii formării în România?
- În primul rând, am evoluat într-o structură formată după un anumit tipar. Mă refer la perioada de dinainte de ´89, perioadă care nu prea avea legătură cu lumea reală. Noi toţi - vorbesc de generaţia ´80 - am încercat să rupem atunci nişte automatisme deja create la nivel vizual, mental. Era o zbatere, încercam să ne documentăm, să fim la curent cu ceea ce se întâmpla în zona artelor plastice, în Occident. De fapt, am evoluat într-o lume îngustă, fără repere, dar încercam s-o depăşim. Aşadar, în ţară a fost o convieţuire, într-un anumit tipar, în niciun caz o experienţă. Experienţa am căpătat-o când am plecat. În Occident lucrurile stăteau complet diferit de ceea ce ştiam noi. Acolo am descoperit o lume care funcţiona, chiar şi la nivelul negoţului cu artă, al dinamicii galeriilor... O lume care avea coordonate extrem de precise, unde nimeni nu se zbătea ca aici. Aici este o zbatere teribilă, chiar şi acum, după atâţia ani. Artiştii nu prea se iubesc între ei, nu fraternizează. În România, fraternizează numai mediocrităţile. În străinătate, fiecare artist are
