Se intampla in Romania, se intampla si in alte parti. Este si mai rau pentru ca se pare ca este ceva preluat si implementat de ceva vreme si in Romania, acest somaj voluntar, un rau existent in cadrul fortei de munca.

Atunci cand in Spania a sta in somaj pentru un an de zile inseamna nu mai putin de 800 de euro pe luna, in Romania, acest somaj voluntar ajunge undeva la 150 de euro. Un raport de 1 la 5 in favoarea Spaniei, evident! Cu toate acestea, exista o multime de oameni care prefera somajul in detrimentul muncii. De ce? Pentru ca nu exista aproape nici o diferenta intre cele doua (baneasca).

Diferenta pe care multa lume o percepe este aceea ca decat sa se speteasca in campul muncii pe un salar de 150 de euro, adica minimul pe economie, mai bine sta acasa si castiga aceeasi valoare, dar fara nici cel mai mic efort.

Se intampla in Romania, ca acela care accepta in mod deliberat somajul voluntar, sa accepte sa munceasca la negru in cazul in care gaseste o asemenea pozitie. In acest fel face parte, probabil inconstient, din economia subterana. Singura lui problema este cum sa faca sa mai castige inca 100 de euro pe langa cei 150 pe care ii castiga deja.

Rationamentul este perfect, este in somaj, are timp sa mai lucreze si altceva si sa isi suplimenteze veniturile cu mai bine de 50%. Daca ar fi muncit 8-10 ore pentru cei 150 de ore atunci nu ar mai fi avut cand sa isi suplimenteze veniturile! Este un rationament virusat de la bun inceput, dar util pentru cel care se afla in aceasta situatie.

El nu este interesat de faptul ca alti doi oameni muncesc pe branci pentru cei 150 de euro pe care el ii primeste ca sa stea acasa, sau ca sa mearga sa munceasca in subteran transformand cererea si oferta in bataia de joc a catorva jucatori de pe piata. Nu este probabil cultivat in el si nici invatat despre repercursiuni