…sau pot face, dar atunci nu mai sunt autori, asa ca motivul grevei dispare de la sine. Din acest cerc vicios nu se poate iesi.

Am primit de la Iulian Comanescu o provocare (o leapsa) pe care, la randul sau, o primise de la Bogdan Ciuclaru - Radio Guerilla. Provocarea lui Bogdan originase dintr-o discutie cu Vlad Craioveanu – c-asa merg lucrurile, vorba lui Vonnegut. “Ar putea exista o zi fara presa, o greva media?” – se intreaba Bogdan. Desi ramane reticent in privinta succesului unei asemenea initiative, Bogdan ramane, totusi, entuziasmat de posibilitatile pe care o asemenea greva (de o zi) a institutiilor media le-ar deschide: “Toti am castiga: presa ar castiga respect din partea statului, jurnalistii si institutiile media si-ar recastiga un milimetru de deminitate si un decibel in voce iar oamenii, cel putin o parte dintre ei, ar constientiza ca in spatele suportului, pe care este orice informatie, orice stire/pixel, se-ascund semenii lor, culmea, tot oameni, cu cel putin tot atatea nevoi si aspiratii ca cei generic numiti receptori sau consumatori.” Textul intreg poate fi citit aici:

http://blogmeaway.ro/2010/08/31/ziua-fara-presa-greva-ziaristilor-si-a-institutiilor-media-o-utopie/

Iulian Comanescu ajunge – pe alte cai, ce-i drept, decat mine – la aceeasi concluzie: Nu se poate! El, unul, e “in greva” de vreo patru ani – de cand a renuntat sa mai lucreze ca angajat la un trust sau altul, si-a deschis propria firma si lucreaza ca free-lancer. In plus, sustine Iulian, parafrazandu-l pe Catalin Tolontan, “respectul nu se cere, ci se obtine”. Intregul text poate fi citit aici:

http://www.comanescu.ro/ziaristi-in-greva-eu-sunt-de-vreo-patru-ani-despre-respect.html

Despre respectul care nu se cerseste, am mai scris. Despre o greva a ziaristilor, nu. O fac acum, cu toata simpatia pentru aceasta breasla din care imi imaginez ca fac in cont