Numai naivii sunt in stare sa creada ca in Romania, remanierea e buna la ceva. Nu apare nimeni cu o idee noua sub brat, tot ce se petrece sub privirile noastre care nu stiu ce spera, parca ne-a lovit amnezia, este politica farului in ochi.
Vin unii noi, ne baga faza lunga pana in vertebra a saptea, noi incepem sa gandim, in timp ce ne dematerializam si ne recompunem intr-o dimensiune nemteasca, ca odata cu evitarea prabusirii ne rezolva si spondiloza cervicala, si pana ne dezmeticim la fel de cocosati, urland de durere dupa infiltratii, vine alta remaniere. Iar faza lunga, si tot asa...
Daca il schimba pe Seitan cu Vlajgan, pe Lazaroiu cu Lazarescu, pe nevasta lui Vladescu cu nevasta lui Boureanu si pe Attila Cseke cu Triplu Steker ii loveste brusc constiinta? Nu mai fura? Ca asta-i o meteahna, si e in metastaza. Ca daca ma duc in China imbracat in urs Panda nu inseamna ca o sa ma ia aia, o sa ma duca la gradina zoologica si o sa-mi dea injectii sa ma reproduc mai repede. "Chisule, hotomanule, furi curent!", or sa strige la mine. Si poate scap nebatut pentru ca am vrut sa ma usurez pe un simbol national.
Pe astia ai nostri, insa, nu-i bate nimeni, nici macar la cap. Nici macar nevestele, ca poate s-ar lipi de ei niscai spirit gospodaresc. Iar poporul nu ca nu poate, dar nici nu vrea, ca altfel s-ar fi lipit de sindicalisti cand au iesit in strada si n-ar mai fi dansat aia, loviti inainte de termen de spiritul sarbatorilor, de bucurie ca vine nenorocirea peste ei.
O tot ardem cu sete despre generatii de sacrificiu, perioade de tranzitie, grele mosteniri si bullshit-uri din astea. Istorie, intersectia imperiilor, cand e vorba, in realitate, despre un blestem. Suntem ca hamsterul ala care alearga in cerc. Acesta este destinul nostru.
Nu ca n-ar fi oameni valorosi in Romania. Dar atata timp cat problema se pune
