Meseria de turnător a cunoscut numeroase urcuşuri şi coborâşuri în întreaga sa existenţă. Doar cei care au dăruire şi pasiune pentru această artă de transformare a materialului în piesă finită au putut să rămână statornici când privatizarea şi-a pus amprenta pe marile turnătorii din ţară. Deşi au fost numeroşi oameni specializaţi pe această meserie, mulţi au renunţat din pricina lipsei locului de muncă, cauzată de dispariţia industriei din România.

Înainte de 1990 când ţara noastră era recunoscută pe plan internţional pentru diferite ramuri ale industriei, Metalotehnica SA era, după Combinatul Azomureş, cea mai mare întreprindere din oraş având peste 6.300 de angajaţi. În 1965 Metalotehnica făcea parte din grupul întreprinderilor de industrie uşoară, iar ministerul a luat o hotărâre de înfiinţare a unui centru de cercetare axat pe diferitele probleme legate de maşinile textile, probleme de funcţiune, uzură, sau de oboseală. Treptat s-a dezvoltat un centru departamental de cercetări care a avut sarcina de a rezolva problemele apărute frecvent în industria maşinilor textile, probleme legate de ştiinţa materialelor şi a suprafeţelor.

SC Plasmaterm SA succesorul filialei Metalotehnica

Ca institut de cercetare s-au obţinut numeroase premii şi medalii de aur la saloanele de invenţie internaţionale, dar odată cu trecerea în democraţie cercetarea nu a mai fost finanţată, iar din pricina intereselor proprii şi de grup, care nu vizau servirea interesului populaţiei ci erau absorbite de un curent în care cei ce aveau posibilitatea încercau să pună mâna pe cât se poate de mult, industria a fost dezbinată. Întreprinderile mari care funcţionau în perioada comunistă nu s-au putut menţine, nu aveau tehnologie corespunzătoare şi nimeni nu avea de gând sau nu era interesat să asculte o hotărâre de acţionare care ar fi putut duce la salvarea lor şi la evita