Până recent, occidentalii ne dădeau lecţii despre cum trebuie să ne purtăm cu ţiganii. După 2003, discursul s-a schimbat radical ca într-o melodramă bulevardieră.

Controversa legată de demolarea taberelor ilegale şi repatrierea ţiganilor din Franţa mi se pare ipocrită. Într-adevăr cohortele care cerşesc, fură, contribuie la crearea unei atmosfere proaste, mai ales în zonele turistice şi comerciale, întreţin o psihoză la nivelul străzii. Mai multe capitale est-europene au fost fericite în lipsa de soluţii, să scape de milioanele de ţigani refugiaţi în vest din raţiuni economice. Nici occidentul nu e mai fericit cu beleaua pe cap, dimpotrivă. În lipsă cronică de soluţii reale, simulează unele de ochii lumii. Sarkozi a gândit situaţia ca pe o lovitură de imagine. Stă prost politiceşte vorbind. E în scădere mare de viteză în urma crizei, dar şi a unor scandaluri de presă şi a stilului său impropriu care agasează din ce în ce mai mult pe cei care au amintirea sobrietăţii lui De Gaulle şi Mitterand. Sarkozy are nevoie ca de aer - ca să revină în cărţi - de o contralovitură, dacă nu vrea să îşi compromită şansele la al doilea mandat de preşedinte. Alegerile se arată la orizont. La sfatul unor consilieri (specie detestată pretutindeni) Sarkozy a aruncat pe piaţă această campanie menită să îl arate electoratului drept o mână forte, cum era perceput în altă etapă a carierei sale politice. Neavând un bilanţ pozitiv în domeniul economic, al reformării instituţiilor, cum a promis la alegeri, a ieşit public cu această temă care avea victime sigure şi neglijabile, uşor de demonizat. Electoral a fost o carte câştigătoare. Francezii susţin această operaţie în majoritatea lor, Sarkozy se vede relansat în cursa pentru Elisee.

Până recent, occidentalii ne dădeau lecţii despre cum trebuie să ne purtăm cu ţiganii. De la lexic (rromi nu ţigani), până la legislaţie şi bugete, ind