În timp ce România parcă se zbate să se afunde în recesiune, la graniţe se întâmplă miracole economice.
Puţine ţări au scăpat de criză când robinetele mondiale de bani au fost tăiate. Însă majoritatea au încercat să-şi găsească drumul de ieşire. Şi au reuşit. Culmea, ceea ce noi vedem ca dezavantaj - starea de semidezvoltare şi dependenţa financiară - pare să-i fi ajutat pe vecini. După ce a căzut violent în 2009, Turcia şi-a revenit spectaculos anul acesta: 11% creştere economică în primul trimestru şi 9% în al doilea. Turcia e o excepţie doar pentru că a crescut „chinezeşte", cu două cifre. Însă redresările spectaculoase sunt regula: Ucraina 6%, Rusia 5%, Slovacia - membră a zonei euro - tot 5%. Trei sferturi din membrii UE deja sunt pe creştere, chiar şi modestă, iar Polonia, care a reuşit să nu intre deloc în recesiune, întrece aşteptările şi mai pune 3,5% la PIB.
Nu este întâmplătoare asemănarea dintre România şi ţările cu cele mai mari creşteri. Structura economică fragilă a făcut ca ele să fie lovite cel mai dur de întreruperea creditării. Dar situaţia fragilă este dată tocmai de faptul că nu-şi exploatează din plin resursele. Când agricultura ineficientă devine eficientă, mediul rural furnizează constant consumatori noi în economie. Asta se întâmplă în Turcia sau Polonia, unde sunt încurajate proprietatea şi munca, nu statul degeaba pe ajutoare sociale. Când costurile cu forţa de muncă din industrie sunt încă reduse, companiile sunt tentate să migreze pentru a scăpa de faliment. Singura condiţie este să aibă certitudinea că nu va nimeri din lac în puţ. Unul dintre dezavantajele României este că nu e în stare să ofere certitudini. E drept, mai mult decât alte ţări, România a crescut pe credit, iar când banii au dispărut a rămas în aer. Dar nu este o problemă de nerezolvat, pentru că doar viteza a creat probleme, nu şi volumul.
