1 septembrie a fost data cea mai asteapta a acestui an. Toata lumea simte ca lucrurile nu merg in directia buna. Ceva nu este in regula cu aceasta guvernare. Majoritatea romanilor si-au pierdut pana si speranta - prea se insista in prostie si eroare. Nimic nu pare sa se indrepte, niciun domeniu nu isi revine.

Guvernul lui Basescu, Emil Boc cel de doua ori numit si o data deja demis, a picat testul increderii populatiei.

85% dintre romani nu mai cred in Executiv. Iar noua din zece sunt convinsi ca actuala putere a luat-o pe drumul gresit.

Ce ar putea sa isi spuna presedintele unei tari in care ar exista aceste date. Care sunt cauzele pierderii credibilitatii totale a Guvernului pe care tu, seful statului, ai insistat sa il vezi in functie, numindu-l de doua ori consecutiv?

Intr-un stat normal, orice premier si-ar fi depus deja demisia, daca neincrederea populatiei in ceea ce il priveste ar fi atins astfel de cote. In orice stat civilizat, presedintele l-ar fi ajutat sa isi dea seama ca demisia de onoare este singura iesire rezonabila din incurcatura.

In Romania insa, slabiciunile presedintelui se intalnesc cu vulnerabilitatile premierului, iar defectele lor se intrepatrund pentru sustinere reciproca.

Guvernul Boc este unic probabil in lume prin faptul ca de-a lungul celei mai grave crize economice nu a initiat si nu a propus nicio masura anticriza. Singurele tentative, timide si neterminate oricum, dateaza din epoca in care alianta PSD - PD-L se afla la guvernare.

Insa si acele masuri au fost, in majoritatea cazurilor, niste erori care, in realitate, mai mult au adancit criza decat sa o salveze.

Unicele masuri anticriza ale lui Boc au fost taierile. De salarii, de pensii, de alocatii, subventii, fonduri si posturi. O viziune barbara ce exprima gandirea si practica primitiva