Malek Chebel publică în acest an, la Hachette, Manifeste pour un islam des Lumières – 27 propositions pour réformer l’islam. Antropolog, filozof şi psihanalist, el îşi propune să răspundă în Le Nouvel Observateur unor întrebări ce nu mai pot fi ocolite. Ca de exemplu: “Ce este islamul astăzi?”, ”De unde această nevoie subită de a fi reformat?”, ”Care sunt problemele pe care le creează — atât musulmanilor, cât şi restului lumii — fie un status quo, fie o reformă a islamului?”

În principiu, ideea lui Chebel este că, atâta timp cât un anume nod gordian nu va fi tăiat, situaţia nu are cum să se schimbe. Există nişte determinări care nu s-au modificat de o bună bucată de vreme în viaţa societăţilor musulmane. Chebel le numeşte fie ”legături viscerale”, fie ”cordoane ombilicale”.

O primă legătură viscerală pe care Chebel consideră că islamul nu a dorit niciodată să o rupă este aceea dintre religie şi politică. O asemenea confuzie a planurilor a rămas întotdeauna în favoarea religiei, căci aceasta din urmă ”se doreşte o interfaţă cu divinul”. Aşadar, încă o voce denunţă incapacitatea politicului de a se dezvolta datorită acaparării influenţei politice de către teologi şi imami. Cu alte cuvinte, lumea islamului nu a cunoscut încă separarea puterilor în stat.

Un al doilea cordon ombilical pe care Chebel consideră că islamul nu a dorit să-l taie niciodată este cel ce leagă islamul de bani. ”În realitate – scrie Chebel – spre deosebire de Isus, care i-a gonit pe negustori din Templu, islamul i-a invitat cu insistenţă în jurul mesei.”

Rezultatul? ”Numeroase ţări, bogate graţie rezervelor de minereuri şi hidrocarburi de care dispun, au sisteme ce permit anumitor oameni să acumuleze averi colosale, chiar mai mari decât cele ale statului, fără să vadă vreodată o antinomie între aşa ceva şi spiritul de modestie şi frugalitatea recomandate de Coran.”