Expertizele psihologice ale elitei comuniste aflată în detenţie au demonstrat că, în marea lor majoritate, foştii demnitari aveau coeficient de inteligenţă foarte ridicat.
Instrumentat în procesul "Lotului CPEx", Dosarul penal nr. 88/P/1990 conţine un set de informaţii excepţionale pe care, în alte condiţii, nu le-am fi cunoscut niciodată. Este vorba despre expertizele psihiatrice şi testele psihologice care au evaluat atât sănătatea mintală, cât şi nivelul performanţelor intelectuale ale foştilor demnitari comunişti. Iar rezultatele acestor investigaţii arată, poate într-un mod neaşteptat pentru mulţi dintre noi, că "Tovarăşii" nu erau, nici pe departe, troglodiţii pe care ni i-a prezentat, ani la rând, "democratica" presă postdecembristă.
Membrii CPEx: elita regimului comunist românesc, activiştii de rang înalt cărora li s-a acordat, decenii la rând, tot respectul cuvenit "şefilor cei mari de la partid". Apoi, după Revoluţie, când steaua lor a început să apună, iar cei mai mulţi erau după gratii, presa postdecembristă a început să-i atace "cu mânie capitalistă", prezentându-i ca pe nişte retardaţi semianalfabeţi, cu minţi bolovănoase, care ştiau doar să sară "drepţi" când îl aplaudau pe Ceauşescu. Faptul că majoritatea noilor ziarişti, autoproclamaţi "lideri şi formatori de opinie", erau cam aceiaşi cu cei care, cu doar câteva luni înainte, se dădeau peste cap să intre în graţiile "Baronilor PCR" nu mai contează: este deja istorie.
Au fost adulaţi când deţineau puterea. Iar după ce au pierdut-o, au fost supuşi unui dispreţ fără limite. Atitudini publice extreme, între care adevărul despre "Baronii roşii" devine din ce în ce mai greu de aflat. Totuşi, ce fel de oameni erau ei cu adevărat? Erau doar nişte mocofani plini de ifose? Sau poate că nu? Prima, şi până acum singura ocazie de a-i cunoaşte cu adevărat, dincolo de umb
