Cel mai tânăr pământ al Europei sărbătoreşte astăzi 20 de ani de când a devenit zonă protejată. Vizitată de-a lungul vremii de sute de mii de turişti din toate colţurile lumii, Delta a supravieţuit după Revoluţie datorită unor oameni care au pus suflet pentru protejarea ei.
În 1990, prin haosul din ţară, la Tulcea se construia ceva pentru natură. Într-un mic birou din fostul sediu al judeţenei de partid. Acolo a fost primul sediu al Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (ARBDD) şi atunci a apărut iniţial ideea de control şi organizare în acea zonă. Printre primii agenţi ecologi din deltă s-a numărat şi Mihai Baciu, un om în care dragostea de natură a a crescut odată cu vârsta instituţiei.
„Delta era mama noastră“
„Aveam 23 de ani şi uniforma de agent ecolog mi se părea cea mai frumoasă din lume. Am fost la specializări în Franţa, Anglia, am apărut în ziare cu acea uniformă. Eram tineri, entuziasmaţi, iubeam sau ne-am îndrăgostit de deltă, de canalele ei liniştite, de nuferi, pelicani, murmurul stufului. Eu spun că multe se datorează reputatului ornitolog Kiss Botond, pe atunci şef al Corpului de Pază şi Inspecţie. Mulţi oameni au pus suflet. Eram o familie şi delta era mama noastră. În plus, eram respectaţi, era altceva“, povesteşte Mihai Baciu aventura de acum 20 de ani.
Vânătoare de braconieri
Tinerii agenţi erau selectaţi cu atenţie, sportivi, cunoscători ai deltei, erau trimişi la cursuri de legislaţie şi apoi trimişi în junglă. „Eu făceam karate. Eram un grup pe intervenţii, mamă ce ordine făceam atunci. Nu era ca acum, cu ziare, avocaţi. Băteam tot ce mişca, ce nu respecta legea. Am făcut rapid ordine printre braconieri. Nici ei nu erau ca acum, cu relaţii la oraş, pile, telefoane“, spune Baciu.
La împlinirea unui deceniu de existenţă s-a petrecut şi primul cutremur în cadrul instituţiei. Chiar după inaugurare
