Doresc, pe scurt, să semnalez încă o dovadă – dacă mai era nevoie – că noi, românii, nu prea avem a face cu spiritul european din motive despre care am tot scris pe aici.

Mi-a atras atenţia – cu gustul amar de rigoare – articolul de pe Hotnews despre faptul că suntem pe ultimul loc în Europa, într-un clasament al învăţării pe tot parcursul vieţii.

Bref: este vorba despre un clasament întocmit de fundaţia germană Bertelsmann, care se bazează pe 36 de indicatori din cele 4 tipuri de învăţare, aşa cum au fost ele definite de UNESCO: pentru dobândirea cunoştinţelor, pentru operarea cu acestea, pentru convieţuirea cu ceilalţi şi pentru construirea propriei vieţi (dezvoltare personală). Prima categorie ţine de şcoală, a doua se referă la învăţarea la locul de muncă şi la perfecţionarea profesională, a treia – convieţuirea cu semenii – se învaţă în cursul activităţilor sociale practicate în timpul liber, în timp ce modelarea propriei vieţi ţine de ce anume facem noi înşine pentru dezvoltarea propriei personalităţi şi creativităţi.

Ei bine, potrivit studiului german, noi, grecii şi bulgarii stăm cel mai prost în ce priveşte aptitudinile de a învăţa să trăim bine, alături de ceilalţi şi să folosim ce-am învăţat la şcoală. Clasamentul este condus, la fel ca majoritatea topurilor privind calitatea vieţii şi a societăţii, de statele nordice – Danemarca şi Suedia – urmate de Belgia şi Olanda.

Etete! Pe ultimele locuri sunt Grecia, Bulgaria şi România! Într-un top care arată cît de tolerant eşti cu străinii, cît de bine te adaptezi evoluţiei societăţii, cît de mult foloseşti în viaţă ce-ai învăţat la şcoală, cît de mult ştii să fii fericit, să-i faci pe alţii fericiţi şi să laşi ceva bun societăţii în urma ta.

Studiul nu se vrea, afirmă articolul, o măsură a inteligenţei individuale sau colective. El doar măsoară gradul în care condiţiile de învaţare