- nou-născuţii arşi de la Maternitatea Giuleşti -

În mod previzibil, în mod regretabil, tragedia de la Maternitatea Giuleşti are toate datele pentru a fi transformată într-un subiect mediatic gras. Caracterul sinistru (şi senzaţional) al accidentului, nefiabilitatea dotărilor şi iresponsabilitatea unor cadre spitaliceşti, sărăcia sistemului medical în genere, vîrsta şi neajutorarea victimelor, durerea părinţilor, toate au fost/sînt – iar şi iar – exploatate în jurnale de actualităţi, reportaje, interviuri, mese rotunde, talk-show-uri, generice cu ştirile tari. Sigur că acest accident pune probleme care merită discutate public. Sigur că el ne aruncă în faţă carenţe ale societăţii mari. Sigur că el îi interpelează pe politicieni, pe administratorii sistemului medical, pe analiştii stării morale a comunităţii şi, indirect, pe noi toţi. Dar ai impresia că dorita eficacitate care ar putea decurge din masa de discuţii televizate riscă să rămînă mult în urma profitului mediatic net, al potenţialului de spectacol valorificat fără întîrziere, al luptelor politice de imagine care iau tragedia drept pretext. Ai impresia că există riscul să se repete, la scară mai mare, ce s-a întîmplat la Giuleşti: nu pe soluţiile concrete ale problemei să se concentreze atenţia, ci pe chermeza mediatică.

Totuşi, prin zumzetul ei ajung să străbată întrebări chiar mai grave decît cele care privesc sistemul medical, eroarea profesională şi morală, starea societăţii actuale. Sînt întrebări mai radicale, pe care oamenii şi le-au pus dintotdeauna, întrebări despre destinul total al omului. Părinţi nou-născuţilor morţi ar vrea să-i îngroape creştineşte. Biserica nu poate răspunde acestei dorinţe, de vreme ce copiii nu au apucat să fie botezaţi, să devină membri ai Bisericii. Un preot intervievat la jurnalul de ştiri a explicat, cu toată compasiunea, că victimele nu au fost cupr