România dă dovadă, pe de-o parte, de imobilitate, şi de cealaltă parte, de apropiere, uneori agresivă, în relaţia cu ţările vecine Ucraina şi Republica Moldova. Ce relaţii are România cu Ucraina? Cum suntem percepuţi la Chişinău? Sunt doar două întrebări la care au răspuns diplomaţi români, la o dezbatere organizată de „Foreign Policy România“.

„Atitudinea României faţă de Ucraina nu se va schimba. Avem nevoie de un vecin cu care să cooperăm. Kievul este cel mai mare vecin al nostru, trebuie să ne păstrăm relaţii în parametri deschişi", a declarat secretarul de stat din MAE Doru Costea. Oficialul a amintit însă că Executivul de la Bucureşti are în continuatre o datorie faţă de comunitatea românească din Ucraina, care se ridică la peste 400 de mii de etnici.

Ministrul de Externe, Teodor Baconschi, a subliniat că schimbările la conducerea statului au şters explicit de pe agenda Kievului aderarea Ucrainei la NATO. „Sperăm însă că noul Guvern din Ucraina nu va reduce politica sa externă la un balans între Est şi Vest şi se va apropia de Uniunea Europeană". O viziune, din interior, asupra modului în care percepe Ucraina ţara noastră a oferit-o ambasadorul român la Kiev, Traian Hristea, în cadrul dezbaterii moderate de redactorul-şef „Foreign Policy", Ovidiu Nahoi.

„Inamicul necesar"

Hristea, care tocmai îşi încheie mandatul în ţara vecină, a explicat că România este cvasi-inexistentă pe agenda de politică externă a Kievului. „România este printre alţii, adversarul de serviciu, cu unele ocazii inamicul necesar, care foloseşte la coeziunea internă politică a Ucrainei", a explicat diplomatul făcând referire la diversele declaraţii anti-româneşti făcute de oficiali de la Kiev.

Cât despre interesul conducerii de la Kiev pentru apropierea de UE, ar trebui să vorbim mai degrabă de interesul pentru fondurile comunitare. „Uniunea Europeană este văzută