- dialog cu Răzvan GEORGESCU, regizor de film documentar -
N-am discutat cu Răzvan Georgescu în calitate de documentarist care lucrează şi este cunoscut mai degrabă în afara graniţelor ţării – filmul său, Testimonial, a fost premiat la Prix Europa 2008, unde a cîştigat trofeul pentru cel mai bun documentar TV –, ci în calitate de membru al comisiei de selecţie la secţiunea de film documentar a concursului organizat de Centrul Naţional al Cinematografiei în acest an, încercînd să pătrundem în interiorul unui sistem care a fost blamat şi contestat de-a lungul timpului, dar şi să evaluăm perspectivele filmului documentar românesc.
Ca documentarist, aţi lucrat mai mult în afara ţării şi aţi avut mai puţin tangenţe cu sistemul de finanţare de aici. Care au fost intenţiile dvs. în momentul în care aţi acceptat să faceţi parte din comisia de selecţie a concursului CNC?
Am acceptat această invitaţie pentru că, în primul rînd, m-am bucurat sincer că aveam o ocazie de a arunca o privire peste cele mai noi proiecte de filme documentare româneşti şi de a contribui la identificarea celor mai bune dintre ele. În al doilea rînd, fiind propus în acelaşi timp de către trei asociaţii profesionale pentru această sarcină, am considerat că nu o pot refuza, iar în al treilea rînd, recunosc că m-am simţit obligat faţă de instituţia CNC-ului, cu care avusesem o colaborare bună la ultimul meu proiect realizat cu participare românească (în care CNC-ul a fost implicat cu o contribuţie de aproximativ 15% din buget). CNC-ul românesc este în contextul instituţiilor de gen din răsăritul Europei una care girează totuşi nişte fonduri serioase şi care a finanţat şi multe proiecte valoroase. Cu atît mai mult am considerat că invitaţia de a contribui la procesul de jurizare a proiectelor trebuie onorată şi luată în serios.
În timpul jurizării, aţi adresat o scrisoare ministru