1 septembrie 2010 Nu aş putea începe mai banal decât informându-vă că trăim vremuri de criză. S-a tot spus acest lucru şi continui imediat prin a vă spune că nu putem înţelege o situaţie de criză ca pe o fatalitate care ne loveşte din senin, nevinovaţi şi dezarmaţi, ci mai degrabă ca pe un prilej de despărţire a apelor, o ocazie de înnoire şi o şansă pentru un alt început. Nu susţin, evident, că situaţia de criză reprezintă o binefacere în sine, şi ne-am fi lipsit bucuroşi de ea. Nu e uşor să guvernezi în astfel de vremuri şi nu e o plăcere să fii şef de misiune diplomatică sau culturală în împrejurări atât de stricte. Dar cred că putem privi această criză ca pe o şansă de revenire la un spirit sănătos în economie, la o austeritate pe care o socotesc virtuoasă şi la extrem de multă responsabilitate. Pe lângă alte calităţi, diplomaţia implică şi capacitatea de a distinge esenţialul într-o realitate caleidoscopică. Ori criza tocmai la aceasta ne obligă - la ascuţirea percepţiei asupra lucrurilor esenţiale, la sporirea discernământului, la mai fina sensibilitate faţă de aspectele critice. Criza readuce în prim-plan adevăratele priorităţi şi ne obligă să fim infinit mai rapizi în prinderea oricărei oportunităţi şi captarea oricărei informaţii utile. Asta aştept de la dumneavoastră: fler, discernământ, viteză de reacţie şi acţiune. Prin poziţiile pe care le ocupaţi sunteţi primii care pot deţine informaţii vitale pentru România, primii care să creeze contacte şi relaţii politice, economice sau culturale utile ţării noastre. Folosiţi-vă aşadar de împrejurări aşa cum sunt ele, pentru a vă concentra atenţia asupra aspectelor esenţiale ale relaţiei cu ţările în care vă desfăşuraţi misiunea şi pentru a utiliza orice oportunitate valabilă pentru ţara noastră. Mă adresez dumneavoastră astăzi nu pentru a vă da reţete şi indicaţii, ci pentru a deschide un dialog asupra priorităţil