Mai e puţin timp până la aniversarea a şase ani de regim prezidenţial autoritar cu Traian Băsescu. În tot acest timp, România se "bucură" de o instabilitate fără precedent, rulând şapte echipe guvernamentale prin malaxorul parlamentar. Unele acceptate, altele respinse. Călin Popescu Tăriceanu a condus două cabinete. Emil Boc este la varianta numărul cinci. Mă rog, până la ieşirea din Palatul Cotroceni, actualul preşedinte poate doborî cu dezinvoltură recordul naţional de guvernări pe unitate de timp. Şapte guverne în şase ani - asta e în primul rând expresia unei instabilităţi păcătoase, de altfel specifică regimului actual.

Suntem de doi ani într-o criză profundă, cu accente din cele mai grave în domeniul financiar. Atât majoritatea liberalilor, cât şi a democrat-liberalilor susţin în continuare aceeaşi prostie nemărginită, anume că nu putea nimeni intui cât de gravă o să fie criza. Cum destui domni din cele două formaţiuni, cu mici excepţii, trăiesc în lumi paralele cu cea reală, n-ar fi trebuit decât să lectureze presa românească şi internaţională. În 2008, erau suficiente avertismente pentru ce urma să vină. Eu personal am văzut cu sutele. Atât Călin Popescu Tăriceanu, cât şi Traian Băsescu, picaţi de pe Marte, se războiau inutil şi iraţional cu presa, afirmând că România nu e în criză. Ba, mai mult, că va fi ocolită de valul prăbuşirilor. În fine, mortul de la groapă nu se mai întoarce. Incapabili să anticipeze fie şi pentru o secundă ceea ce analiştii economici spuneau deja tranşant, şi anume că România va intra în colaps şi va apela masiv la împrumuturi internaţionale, oamenii puterii din ultimii şase ani s-au discreditat total.

În paralel cu incapacitatea formaţiunii prezidenţiale de a genera o cât de mică revenire economică în doi ani de guvernare cu acelaşi disperant Boc, o instabilitate politică de proporţii s-a instalat. Răfuieli i