In contextul votului uninominal, sansele unui partid nou infiintat de a accede la putere de unul singur, fara sprijin din exterior, tind spre zero. In toamna lui 2007 am facut un tur al citorva comune din judet, incercind sa surprind perceptia electoratului vizavi de primul scrutin europarlamentar. E de prisos sa spun ca niciunul dintre respondenti nu stia cu ce se maninca Parlamentul European si ca doar citeva persoane, "protipendada" satului, aveau vagi notiuni despre candidati. Frapant a fost insa un alt lucru. Nu a existat interlocutor care sa nu fi auzit de Elodia. Mai mult, unii sateni recunosteau deschis, cu usoara aroganta, ca isi pierd noptile holbindu-se la OTV. Daca la momentul respectiv si-ar fi facut partid, Dan Diaconescu ar fi avut la activ cel putin un mandat de eurodeputat. Probabil ca a fost mai profitabil sa nu-si faca. Misteriosul sondaj de opinie publicat de consilierul prezidential Sebastian Lazaroiu pe platforma blogary.ro a stirnit numeroase controverse. Majoritatea comentatorilor si-au exprimat rezerva fata de procentul important cu care ar fi creditat partidul lui Diaconescu. Scepticismul este cumva indreptatit. Nu te "trezesti" in fiecare zi, poate nici in fiecare secol, cu un partid care creste din nimic la 20%. In teoria marketingului politic, o astfel de situatie este de neconceput. Si totusi. Intr-o tara ravasita de criza, in care apelativele cocalar si pitipoanca au devenit etalon pentru buna crestere si in care modelul OTV este considerat mainstream de celelalte televiziuni, procentul PP nu ar trebui sa surprinda. Dimpotriva, ar trebui sa fim bucurosi ca doar 20% dintre romani au cazut in capcana. La fel de opimisti ar trebui sa fim si in privinta sanselor ca formatiunea OTV sa domine scena politica peste doi ani. Ce s-a discutat, putin, spre deloc, in perspectiva scrutinului din 2012 este componenta puternic uninominala a viitoarelor