Daca-i asculti pe parlamentarii PD-L, cei care constituie grosul masinii de vot chiar si asa, aflata in pragul unor disfunctiuni fatale pentru Cabinetul Boc, nu prea mare.
Cu exceptia unor combinagii de vocatie, care pretind ca sed cu un picior in tabara prezidentiala si cu celalalt in hora caraitorilor teleghidati de propriile interese, nu avand un resort national in piept, daca-i iei pe rand, nu grupati - oamenii astia nu au incredere unii in altii - iti vor spune ca "Base e gata".
Esti tentat sa intrebi daca principiul potrivit caruia "cine are informatia stapaneste situatia" si-a pierdut din consistenta, si afli ca nu. Doar ca intre timp, flacaii si-au facut si ei lectiile. Sunt dispusi sa dea in gat tot jurnalistilor care pandesc precum crocodilii in balta democratiei. Si "tot" inseamna mult. Isi risca ei pielea, stiind ca se expun unor reciprocitati? Da, deoarece pot contribui decisiv la stirbirea si mai adanca a imaginii partidului. Si acum, asta e tot ce conteaza.
Un argument: consultarile lui Emil Boc et comp cu grupurile parlamentare. De ce ar fi fost nevoie de ele, dupa ce cateva zile sintagma-cheie a fost "decizia apartine premierului", iar seful Guvernului s-a sfatuit cateva ceasuri cu Traian Basescu? Putea veni cu o decizie, in plic sau nu, pe care s-o arunce peste tara. De ce e nevoie si de sedinta Comitetului Director, daca atatea si atatea decizii s-au luat fara ca bruma de democratie interna sa fie falfaita opiniei publice?
Tocmai pentru ca acum, ca niciodata, teritoriul are glas. Si cere din ce in ce mai tare - unele unde ajung si in presa - ca Emil Boc sa devina propriul sau stapan.
Desigur ca Traian Basescu ramane unicul lider maxim, pentru ca PD-L n-are inca un succesor de anvergura. Chiar si asa, jumulit, imputinat la trupul electoral, presedintele ramane cel mai credibil produs politic al a