La 4 ani, desena din imaginaţie scene cu zmei şi zâne şi explica cu o forţă narativă de invidiat basmul din spatele culorilor.

Ne-a mărturisit că viaţa i-a fost marcată de povestea Iuliei Haşdeu - „Prinţesa Fluture” - carte care i-a fost dăruită de naşă, când încă nu înţelesese care este treaba cu lumea aceasta. Mulţi ani, i-a cerut mamei să-i citească seară de seară despre Prinţesa-Fluture. Când a venit vremea să meargă la grădiniţă, Corina Gabriela Ciobanu şi-a impresionat educatoarea cu desenele sale, care ascundeau totdeauna o poveste. Când era întrebată ce reprezintă, explica cu o forţă narativă de invidiat pentru copiii de vârsta ei basmul din spatele culorilor. Nici nu împlinise patru ani când părinţii, simţindu-i aplecarea spre artă, au înscris-o pe Corina la diferite cercuri: balet, franceză, desen. „Eu am învăţat Tatăl Nostru întâi în limba franceză şi abia apoi şi în română. Părinţii mi-au cultivat talentele. Cred că asta m-a stimulat. Au fost şi câţiva profesori la Clubul Copiilor din Moreni care m-au ajutat să-mi dezvolt latura artistică. Eram personajul principal pe la toate spectacolele care se organizau”, îşi aminteşte Corina Gabriela Ciobanu.

Le-a dezvoltat copiilor săi talentele

Mama a fost cea care a gravitat în jurul Corinei. A urmărit-o îndeaproape, a încurajat-o. I-a stimulat continuu apetitul pentru cultură. „Era o femeie frumoasă şi foarte elegantă. Crea lucruri deosebite. Până când a murit, ea a fost pasionată de modă. Ne croia, mie şi surorii mele, rochii deosebite. Îmi amintesc că şi-a dorit foarte mult să devină creatoare de modă. Nu a fost să fie. A trăit apoi cu speranţa că asta o să fac eu”. În liceu, Corina s-a dăruit în totalitate ştiiţelor umaniste. Era îndrăgostită de literatură şi filosofie. Începuse să compună poezii, scria eseuri şi piese de teatru. A participat la faza naţională a olimpiadei de filo