O să mă întorc un pic în timp, în momentul în care te-am cunoscut eu pe tine: tu conduceai revista-ghid TV CSVD (Ce se vede), eu eram un participant pe la vreo 17 ani la un concurs de-al vostru: „telecomandă-ţi câştigul". Şi mi-am telecomandat o zi cu echipa CSVD. Am primit doar o zi cu tine... Îţi mai aminteşti de revistă, de concurs?
Ada Roseti: Îmi amintesc de toate, nu sunt chiar atât de bătrână. Pe vremea aceea ştiu că doream să interacţionăm cu cititorii şi încercam să inventăm moduri noi, interesante şi originale, în care să o facem. Iar de consursurile de la CSVD sunt mândră şi astăzi. N-aş fi crezut niciodată că experienţa pe care ai trăit-o atunci te-a marcat în bine şi că o să ajungi şi tu jurnalist. Ideea mea era mai curând ca în felul ăsta cititorii noştri, care ar putea crede că lucrul în mass media e plin de glamour şi mister, să vadă faţa ascunsă, cea care implică muncă din greu, până la ore târzii din noapte, deadline-uri nerezonabile, subiecte care se autodistrug şi poveşti care se dovedesc că nu există, cu alte cuvinte speram să vă speriem pe toţi.
M-ai dus la acea întâlnire să văd cum filmezi tu o emisiune pentru Pro TV şi de fiecare dată când ratai o dublă, scăpai câte o vorbă colorată. Mai faci asta şi azi?
A.R.: Încerc şi azi, ca şi atunci, să-mi controlez limbajul, printre altele, pentru că sunt conştientă de puterea lui. Dar unele lucruri nu se schimbă niciodată.
Am văzut atunci că nu eşti chiar o tipă „rea" cum mi se părea mie, din faţa televizorului. Cum e Ada Roseti în spatele ecranului, microfonului sau biroului de la Discovery?
A.R.: N-am ştiut niciodată ce imagine proiectez. Iar faptul că păream o tipă rea e o surpriză pentru mine. Sunt încăpăţânată, perseverentă, curioasă şi entuziastă. Cu alte cuvinte sunt un om normal, care a avut, probabil, mai mult noroc decât alţii. Îmi place să cred că am
