E absolut inexplicabil cum de un regizor ca Dennis Dugan, care în anii '70 a lucrat la unul dintre cele mai de succes seriale americane, care a fost difuzat şi la noi - „Om bogat, om sărac" - a ajuns să coordoneze o aşa- zisă comedie, cu bancuri suburbane, parcă anume imaginate pentru nişte spectatori cu un IQ zero (presupunând că aşa ceva ar exista). Adam Sandler este vedeta principală, chiar dacă, teoretic, toţi cei 18 actori din prim- plan se vor a fi trataţi egal. Sandler îşi pune la bătaie inclusiv casa de producţie - Happy Madison, iar pe final cântă şi o melodie. Absolut halucinantă este prezenţa Salmei Hayek, devenită între timp mamă şi în viaţă şi pe ecran, după ce s-a măritat cu omul de afaceri François Pinault. Zadarnic este foarte elegantă, rasată şi joacă de zece ori mai bine decât toţi ceilalţi la un loc, pentru că nimic n-o mai poate salva în acest scenariu neverosimil, la care a contribuit din plin acelaşi Adam Sandler (ajutat şi de Fred Wolf).

Pentru că în ecuaţie trebuia să apară neapărat şi cineva de culoare, s-a mai apelat la un circar prin excelenţă, Chris Rock, cel care a distrus, cu umorul său îndoielnic, o întreagă ceremonie a Oscarurilor, acum câţiva ani, când i s-a dat pe mână prezentarea, în ideea că e mare expert în stand-up comedy. Lui i se mai alătură şi Rob Scheider, gigolo-ul de tristă amintire, care e rămas undeva în plină epocă hippy, fiind procopsit şi cu o nevastă din categoria „nu-i frumoasă, dar e bătrână". Foarte bătrână! În concluzie, nu lipseşte absolut nimic din panoplia ororilor: nici mama care îşi alăptează fiul de patru ani, trezind pofte scabroase celor din jur, plus soacra de culoare, plină de monturi, monturi care amintesc mai degrabă de monştri mutanţi şi lista poate continua.

Povestea începe cu treizeci de ani în urmă, că tot se poartă în ultima vreme, când toţi sunt încă mici şi câştigă un campi