În urmă cu 20 de ani, în cadrul Guvernului s-a înfiinţat Agenţia Naţională de Privatizare, sub conducerea lui Petru Terzi, care avea rang de secretar de stat. Noua instituţie prelua atribuţiile Comisiei pentru Industrie Mică şi Servicii.

Într-un interviu pentru ziarul Adevărul, Petru Terzi prezenta opiniei publice intenţiile noii agenţii guvernamentale. Conform declaraţiilor sale, apariţia instituţiei a fost generată de penuria de produse de pe piaţa românească, cauzată de haosul economic în care se găseau marile întreprinderi. Până în septembrie 1990 tentativele de privatizare din sectoarele importante eşuaseră, în primul rând din cauza absenţei coordonării şi conlucrării între instituţiile responsabile cu trecerea unităţilor economice din patrimoniul public în domeniul privat.

Agenţia Naţională de Privatizare trebuia în primul rând să asigure redresarea economică şi organizatorică a unităţilor de stat, susţinea Petru Terzi. Dacă întreprinderile scoase la vânzare nu erau eficiente, cu siguranţă erau tranzacţionate la preţuri mici. Înainte de privatizare, marile fabrici şi uzine construite în anii comunismului pentru nevoile unei economii planificate trebuiau să fie capabile să activeze pe piaţa liberă. În al doilea rând, directorii întreprinderilor de stat trebuia să admită coabitarea cu sectorul privat şi să lase amintire vremurile când marile unităţi ale economiei planificate semnau contracte de mare anvergură pentru aprovizionarea reciprocă.

Din păcate, colaborarea stat-privat a însemnat în anii '90 semnarea unor contracte cu aşa-zisele firme-căpuşă, care au falimentat întreprinderile industriei socialiste. În orice caz, soarta economiei centralizate fusese pecetluită, prin emiterea Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale. Aplicarea legii trebuia suprave