Nu mai tin minte cum a venit ideea caracterizarii domnilor, in una din iesirile cu fetele, dar a fost amuzant, asa ca am zis sa scriem putin despre asta.
Baiat bun vs baiat rau…
Baiatul bun e cel pe care il vezi insurat, la casa lui, amuzant, poti vorbi cu el despre orice (amicul ideal), e putin “cum spui tu, draga mea”, te plictisesti de prea mult bine cu el, respectuos. Un alt tip de baiat bun este cel caruia ii place sa fie “folosit”, sa fie un “detaliu”, vesnic indragostit de “diva” lui, nu mai are respect de sine numai pt a-i face ei pe plac (aici vorbim deja de pampalau, mai rar gasit, specie pe cale de disparitie (speram noi), ne pare rau, totusi pentru cei care se regasesc aici).
Baiatul rau e cel cu care vrei altceva, e nepasator, arogant, greu de cucerit, pe care il dorim schimbat, totusi rau, un “mascul feroce”, este carismatic, mai amuzant decat baiatul bun, totusi nu este loial, de multe ori nu te poti baza pe el.
(Ex: X- amuzant, bine facut, are glume obraznice, emana masculinitate, e puternic, hard to get, afemeiat, e rau, da’ bun, atitudinea si increderea lui te face sa te simti in siguranta cat timp esti cu el )
Probabil tocmai atitudinea face diferenta intre baiatul bun si baiatul rau. Baiatul bun de multe ori este “baiatul mamei”, baiatul rau este baiatul sigur pe el, independent. Diferenta principala e ca cel bun face numai ce vrem noi, chiar daca el si-ar dori sa faca altceva, pe cand cel rau isi sustine mai mult punctul de vedere.
Baiatul bun poate fi prezentat parintilor, luat la “ nunti, botezuri, cumetrii”, baiatul rau e bun de tinut acasa, legat de pat ).
Nici baietii buni nu sunt mereu atat de buni “ pisica blanda, zgarie rau” si atunci cand nu te astepti se transforma in baieti rai. Si baietii rai se pot transforma putin in baieti buni, macar acasa.
Nu sunt rezultatele unui studiu facut