Traian Basescu a semnat, vineri, 3 septembrie, prima capitulare majora din cel de-al doilea mandat la Cotroceni. Acceptand toate cele sase propuneri in locul ministrilor remaniati, seful statului incalca un set de principii si obiective declamate public, coboara standardele politice, sacrifica interesul public in favoarea maruntelor jocuri de partid. In primul rand, trece peste propriul angajament, potrivit caruia remanierea promisa la 1 septembrie se va face pe baza unor evaluari. N-a fost sa fie. Am avut de-a face cu o remaniere clasica, desfasurata dupa toate regulile netransparentei si arbitrariului, intr-o atmosfera de razboi intre presedinte si premier. Ce fete ponosite la depunerea juramantului! Ce figuri dezolante, ce orizont fara speranta!
In al doilea rand, seful statului coboara standardele politice, desi logic era sa le ridice, daca tot a fortat o remaniere. Accepta fara nici o obiectie sa fie inlocuiti profesionisti ca Vladescu sau Dumitru cu politruci, cu anonimi din partid, scosi din jobenul organizatiilor de catre greii partidului. Altfel spus, a sacrificat criteriul competentei in alegerea ministrilor, dand satisfactie clientelei de partid. Asadar, n-am aflat ce li se imputa ministrilor schimbati, nici ce-i recomanda pe noii veniti.
Din acest punct de vedere, Traian Basescu gireaza si perpetueaza in mod inacceptabil noi experiente politice in vremuri de criza economica, ceea ce nu poate fi decat impotriva interesului public. Aceste vremuri ar fi reclamat recrutarea unor competente certe pentru posturile cheie din Guvern - finante, economie, munca - nu veleitari si anonimi "care merita o sansa", nu politruci obscuri din provincie propulsati de oameni de afaceri suspecti, nu CV-uri pestrite, subtirele. Insa PDL, la fel ca PNL sau PSD, sunt captive retelelor financiare construite in timp si nu mai pot oferi solutii administrative r