Floreşti, Urlaţi, Sângeru sau Ceptura sunt doar câteva dintre localităţile prahovene unde mai puteţi admira conace originale care au aparţinut unor familii boiereşti cu tradiţie din ţara noastră.

Încărcate de istorie, conacele care au rezistat trecerii timpului încântă vizitatorii cu poveşti din epoci mult apuse. Despre unele dintre ele se spune că sunt bântuite.

Unul dintre cele mai bine păstrate este conacul Bellu din Urlaţi. Ca să ajungi aici, trebuie să vii pe şoseaua Ploieşti-Buzău, prin localitatea Albeşti-Paleologu, din care se face un drum de 6 km până la Urlaţi. Chiar dacă nu mai păstrează tot, ci doar clădirea mică, restaurată de câteva ori, monumentul de arhitectură datând de pe la 1800 este impresionant prin vasta expoziţie muzeală ce cuprinde mobilier sculptat, tablouri, icoane, ceramică, porţelan şi o valoroasă bibliotecă. Familia Bellu beneficia de averi însemnate şi a făcut alianţe matrimoniale cu Văcăreştii, Cantacuzinii, Câmpinenii şi Sturdza. În 1926, Alexandru Bellu donează Academiei Române întreg complexul de clădiri, parcuri şi vii din Urlaţi.

Despre conac se mai spune că este bântuit de fantoma Odettei, soţia lui George Bellu, o franţuzoaică frumoasă care nu şi-a găsit pacea nici în mormânt din cauza infidelităţilor soţului. Noaptea, din podul conacului, se aud, uneori, zgomote ciudate.

Micul Trianon de la Floreşti

Conacul de la Floreşti, sau Micul Trianon, este aproape o paragină, dar merită o vizită chiar şi pentru a-i observa arhitectura care se încăpăţânează să sfideze timpul şi oamenii care l-au abandonat. În 1907, Grigore Cantacuzino, poreclit şi Nababul, începea construcţia unui palat care trebuia să fie copia Trianonului de la Versailles şi pe care să-l dăruiască fiicei sale Alice Cantacuzino.

Finalizat în 1914, a reprezentat o bijuterie arhitectonică pentru acele vremuri. A fost devastat