Sebastian Vlădescu, ministrul Finanţelor, şi Mihai Şeitan, ministrul Muncii, părinţii ordonanţei care a supraimpozitat drepturile de autor, au părăsit ieri ministerele pe care le-au condus. Ei au fost demişi de premierul Emil Boc, iar modul în care au gestionat această nouă reglementare a atârnat ca un bolovan de picioarele lor ministeriale. Plecarea celor doi nu rezolvă însă bătaia de joc la care Executivul a supus jumătate de milion de români care îşi câştigă existenţa din drepturi de autor. Ziarişti, scriitori, artişti plastici, inventatori, cu toţii au pierdut cel puţin 16,5% din venitul lunar şi au fost puşi să stea ore întregi la coadă la Casa de Pensii, la Casa de Sănătate şi la Şomaj pentru a li se lua cu japca banii.

Ce a câştigat statul din umilirea acestor oameni? Estimările făcute de Ministerul de Finanţe arată că bugetul va aduna în plus anual 22 de milioane de lei din reducerea cotelor de cheltuială forfetară de la 40% la 20%, o picătură de apă într-un ocean de nevoi bugetare. O estimare completă care să ia în calcul şi trecerea drepturilor de autor pe carte de muncă nu s-a putut face. Totuşi, sumele sunt nesemnificative şi nu reprezintă aproape nimic dacă ne gândim că datoria statului s-a dublat în doar doi ani şi creşte fără încetare cu un miliard de euro pe lună.

Însă jurnaliştii şi toţi cei plătiţi pe drept de autor au pierdut foarte mulţi bani. Majoritatea trusturilor mari de presă au preferat să transforme contractele de drepturi de autor în contracte individuale de muncă. În această situaţie, ziariştii au pierdut între 10% şi 30% din venitul lunar net, iar angajatorii şi-au suportat şi ei partea lor de contribuţii la stat de 28%. Însă ziarele mai mici, precum şi o parte din reviste au ales să lucreze numai în baza drepturilor de autor. Şi în această situaţie angajaţii au pierdut 6,5% din venituri. Dacă până la apariţia