Localitatea Dunavăţul de Jos din Delta Dunării poate fi alternativa ideală pentru petrecerea unui concediu liniştit, în mijlocul naturii. Despre satul lor, localnicii spun că se află la „capătul lumii".

Dunavăţul de Jos este unul dintre satele judeţului Tulcea care au fost scoase din sărăcie datorită turismului. Cei aproximativ 700 de localnici sunt de etnie ucraineană, iar până de curând ocupaţia lor era doar pescuitul. Localnicii spun că străbunii lor au venit în acest sat din zona Zaporojie, de la gurile Niprului. Conform unei monografii a satului, existentă la şcoala din localitate, strămoşii actualilor locuitori ai Dunavăţului erau cazaci. În anul 1775, în urma desfiinţării de către Ecaterina a II-a a unei unităţi căzăceşti, respectivii cazaci s-au refugiat la gurile Dunării. În anul 1875, certându-se cu lipovenii din satele vecine, zaporojenii pleacă în Banat, iar de acolo pe Tisa, unde au fost invitaţi de guvernul austriac, dar în scurt timp se întorc în Dobrogea şi se stabilesc în satele Sf. Gheorghe, Letea, Caraorman şi Dunavăţu de Jos din Deltă.

Până în anii '80, când multe bălţi din prejma Dunavăţului au fost desecate, satul zaporojenilor era unul prosper. Sute de pescari trudeau pe apele care înconjurau satul şi aduceau la mal cantităţi uriaşe de peşte proaspăt. Pescăriile Dunavăţului au decăzut după ce zona a devenit una preponderent agricolă. Filip Ivanov, primarul comunei Murighiol, de care aparţine acest sat, spune că ,„la fel ca Uzlina, Dunavăţul de Jos şi-a găsit o cale proprie de dezvoltare prin turism. În câţiva ani, în acest sat s-au construit zeci de pensiuni turistice care însumează peste 300 locuri de cazare. Avantajul turistic al Dunavăţului este că se află la capătul unui drum recent modernizat pe care se poate ajunge foarte uşor după ce parcurgi mai puţin de 50 de kilometri, de la Tulcea, pe malul Braţului Sf. Gheorghe". @N_P