Cele mai multe localuri apreciate cu stele Michelin sunt în Japonia. În Europa, doar Vestul se bucură de astfel de bistrouri.

Cunoscătorii ştiu că restaurantele Michelin sunt cele mai rafinate locuri în care puteţi mânca vreodată. Pentru cine nu ştie ce înseamnă un restaurant Michelin, explicaţia este simplă: restaurantele de tip Michelin sunt, practic, cele mai renumite, rafinate şi valoroase din lume, graţie preparatelor inedite, făcute mereu din produse proaspete, de provenienţă locală, în care ingeniozitatea bucătarilor-şefi depăşeşte limite uneori de nebănuit. Există trei tipuri de restaurante Michelin: cu 1 stea, cu 2 sau cu 3 stele.

Preţul unui meniu şi întreaga reputaţie a unui restaurant se construieşte pe fundaţia acestor steluţe aducătoare de clienţi şi venituri. Ierarhizarea este oarecum seacă: 1 stea se citeşte „interesant“, 2 stele se traduc prin „merită să vizitaţi“, iar 3 stele spun, de fapt, „merită să porniţi într-o călătorie pentru a vizita acest local“.

Aceste ierarhizări sunt considerate, in extremis, chestiuni de viaţă şi de moarte. Unul dintre acei „chefs“ de referinţă din istoria gastronomică mondială, Bernard Loiseau, s-a sinucis din cauza unor zvonuri despre retrogradarea restaurantului său - Côte d’Or - de la 3 la 2 stele Michelin. Desigur, aici vorbim de orgoliul profesional, însă cei mai mulţi sunt mai degrabă preocupaţi de partea financiară a poveştii. Diferenţa între un peşte servit într-un restaurant cu 3 stele Michelin şi unul de „doar“ 2 stele poate fi de zeci de euro la o porţie. Într-un astfel de local, preţurile pleacă de la 85 de euro şi pot depăşi 500 de euro pentru un meniu. La auzul unei veşti asemănătoare celei care l-a ucis pe Loiseau, bucătarul Gerard Besson a suferit un atac de cord. Ghidul Michelin, cu echipa sa de inspectori înconjuraţi în mister, trece peste toată această nebunie creată în jurul lui