În prima jumătate a anului 1990, oamenii de afaceri străini nu se prea înghesuiseră să investească pe piaţa românească. Încă din luna martie, Guvernul adoptase Decretul lege nr. 96, care permitea investiţiile de capital străin, însă "incidentele" politice şi interetnice ştirbiseră imaginea de ţară stabilă a României.

Unul dintre "curajoşii" care au decis să-şi asume anumite riscuri a fost Sergiu Braunstein, om de afaceri israelian, originar din România. În ciuda sfaturilor pe care le-a primit de la partenerii de afaceri din Canada, Israel şi Suedia ca să ocolească Bucureştiul, Braunstein a decis să investească în ţara natală. A fondat prima societate particulară de construcţii cu capital străin - Dona & Co. Construcţii şi Investiţii Ltd. Într-un interviu pentru ziarul Adevărul, Sergiu Braunstein a relatat intenţiile sale pe piaţa românească. În maximum trei ani, omul de afaceri israelian dorea să creeze un mecanism bazat pe sistemul de lucru de tip occidental: o antrepriză secundară în alt mare oraş, o bază de oameni ai societăţii etc.

Prin firma pe care o patrona intenţiona să cumpere sau să închirieze terenuri, pe care să construiască imobile în vederea comercializării. Dacă afacerea reuşea în Bucureşti, planifica să-şi extindă investiţiile şi în celelalte oraşe ale ţării. Deşi optimist în declaraţii, Sergiu Braunstein recunoştea că avusese parte de numeroase experienţe neplăcute în perioada obţinerii autorizaţiei de funcţionare. Omul de afaceri admitea că exista birocraţie şi în statele occidentale, uneori mai mare decât în România, însă în străinătate funcţionarii erau instruiţi să se poarte elegant. Rezistase stresului cauzat de procedurile interminabile de fondare a firmei, iar după şase luni avea autorizaţia de funcţionare.

După model oocidental, Sergiu Braunstein îşi planificase o nouă etapă a afacerii, respectiv campania de