Prima oară am aflat despre doi oameni care locuiesc într-o cetate. Stau acolo de zece ani. Am crezut iniţial că n-au unde în altă parte să doarmă. Aşa-i spun unii aici, în comuna sibiană Moşna - cetate. Dar este o biserică fortificată. Te întâmpină, de departe, imaginea unei construcţii masive, dominând centrul localităţii. Zidurile groase, înnegrite de trecerea timpului, împrejmuind biserica evanghelică, au nu mai puţin de nouă metri înălţime. Turnurile şi bastioanele sporesc masivitatea ansamblului. Te ia cu fiori numai ridicând privirea spre turnul de la principala poartă de acces în fortăreaţă. Blocurile de piatră formează un gigant pe cinci niveluri.

Apartamentul unui burjheder

Ne luăm inima-n dinţi şi batem la poarta cetăţii. Nu trece mult şi suntem întâmpinaţi de o femeie mică de statură, trecută de jumătatea vieţii, cu ochi blânzi şi un zâmbet încurajator, care ne întreabă ce dorim. Îi spunem că vrem să vizităm biserica. Şi mai ales să-i cunoştem pe cei care locuiesc între aceste ziduri. Ne pofteşte, conducându-ne spre apartamentul burjheder-ului. Este o meserie practicată din veacuri îndepărtate la toate bisericile fortificate săseşti. Pe româneşte înseamnă administrator de cetate. Se mai scrie şi burghetter. Dar mai sunt şi alte variante. Cea care ne-a întâmpinat are acest statut. Se numeşte Ilse Diplaş.

Baie, bucătărie, electricitate

„De zece ani locuim în cetate, eu şi soţul meu", sunt primele cuvinte ale femeii. Urcăm câteva trepte, până într-un mic hol. Casa pătrunde mai departe în corpul zidului de apărare, formându-se încă două camere pentru dormit, apoi un spaţiu transformat în bucătărie şi altul pentru baie. Apare după câteva clipe şi Iosif - soţul doamnei. O familie mixtă - ea săsoaică, el român. Apartamentul a fost modernizat de administraţia bisericii evanghelice din Moşna. Baie, bucătărie, elect