Chiar dacă perspectivele adoptării euro în orizontul anului 2015 sunt tot mai incerte, economiştii afirmă că avantajul de a avea o monedă proprie - pentru care elita românească s-a luptat din greu în urmă cu un secol şi jumătate - nu mai este la fel de evident.

Leul, apărut pentru prima dată ca monedă fizică în 1867, venea să întărească unitatea şi identitatea naţională, născându-se cu mari dificultăţi şi în ciuda voinţei imperiilor otoman şi austro-ungar, în a căror zonă de influenţă se afla România atunci.

Existenţa unei monede proprii, care oferă capacitatea de a conduce o politică de curs de schimb, a fost unul dintre avantajele pe care BNR le identifica în cazul României chiar şi la începutul actualei crize economice, în 2008. Într-adevăr, leul s-a depreciat începând din 2007, iar aceasta a ajutat la corectarea dezechilibrului sectorului privat. Totuşi, creşterile rapide de salarii şi pierderea pieţelor externe nu au mai putut fi compensate în totalitate de deprecierea leului, deşi acesta a coborât la minime istorice, iar în 2010 a fost nevoie de măsuri fiscale dure (tăierea salariilor, majorarea impozitelor şi o încercare de reducere a pensiilor) pentru corectarea dezechilibrului fiscal.

România a avut în 2009 una dintre cele mai dure contracţii economice dintre statele Uniunii Europene, de 7,1%, însă nu la fel de dramatică precum în cazul statelor baltice, care au un regim de curs fix, iar şocul a fost resimţit direct în economie, scăderile fiind de două cifre.

Ar fi însă un avantaj trecerea la moneda unică europeană?

"În ultimă instanţă depinde unde vrem să ne plasăm, ce vrem să fim. Dacă vrem să fim o economie puternică, atunci apartenenţa la zona euro ne aduce clar beneficii. Dacă vrem să rămânem în mlaştina noastră cu lipsă de productivitate, suntem mai protejaţi cu moneda proprie", spune Dan Pascariu, preşedintele Cons