- Cultural - nr. 621 / 3 Septembrie, 2010 Profesoara Gabriela Coman. O femeie trista. Fericita n-a fost niciodata. A trait in umbra barbatului care si-a facut datoria fata de tara. Acolo, in "transeele" Odorheiului, unde a fost mereu agitatie. Se puneau la cale jafuri, actiuni antiromanesti si antistatale, se organizau retele de spionaj. Acolo, in "transeele" Odorheiului, era si scoala in care se "instruiau" viitorii "Jenõ Szász". - Cand v-ati stabilit la Odorhei? - In toamna anului 1964... Am stat acolo mai mult decat jumatate din viata, 26 de ani! Sotul meu era din Mera-Radaia, de langa Cluj. - Cunostea "maghiara"? - Da, la perfectie... Pentru asta a fost repartizat mai intai la Targu- Mures si apoi la Odorhei... - Dumneavoastra? - Sunt fiica de ofiter si m-am nascut la Aiud. Profesia mea e de inginer de mecanizare a agriculturii, fiind repartizata la Liceul Agricol din Odorhei, ca profesoara la disciplinele tehnice. O perioada am fost chiar directoare... - Au trecut patru ani de la oribilul asasinat al sotului dumneavoastra... - Nici la ora actuala nu pot sa realizez barbaria de atunci. Daca "revolutionarii" nu-l mai doreau, exista o solutie simpla: sa plece! Si am fi recurs oricand la acest demers, asa cum au procedat si altii. Era apoi calea justitiei... - Ati vorbit la telefon in clipele acelea? - Da. Imediat ce Dinescu a spus ca "Revolutia a invins"... Eram la fiica mea, la 200 de metri de sediul Politiei. Ne-a spus ca va veni si el... Spre seara, am aflat ca a fost omorat. Era vineri... Nu ni s-a dat voie sa-l vedem decat luni, la morga. Abia peste o saptamana ni s-a permis insa sa-l ridicam, pentru inmormantare. Ni s-a spus ca urma sa vina o comisie de la Bucuresti, deoarece nimeni nu credea ce s-a-ntamplat la Odorhei. - Cum a fost impactul cu morga? - Groaznic. Erau sapte cadavre, oameni mutilati, cu capete sparte, desfigurati, loviti cu bate