Inventarul cuvintelor funcţionale, în primul rând al celor care stabilesc legături sintactice, se înnoieşte permanent. Majoritatea vorbitorilor nu ajung să observe fenomenul, iar gramaticile înregistrează inovaţiile destul de greu, de obicei după o etapă în care acestea sunt considerate greşeli, construcţii defectuoase, ticuri de limbaj.

În prezent, se foloseşte tot mai des o construcţie semnalată de Valeria Guţu Romalo în Corectitudine şi greşeală (1972): secvenţa legat de..., echivalentă cu în legătură cu..., în privinţa..., în ceea ce priveşte.. .etc. Gruparea în curs de a deveni locuţiune prepoziţională introduce ceea ce gramaticile numesc un circumstanţial de relaţie (care arată la ce se referă sau la ce se limitează o anumită acţiune ori proprietate); construcţiile de acest tip au şi funcţia discursivă de a actualiza tema enunţului, de a atrage atenţia asupra lucrului despre care urmează să se comunice o informaţie nouă.

Nimeni nu contestă utilitatea unui asemenea mijloc gramatical; construcţia în sine este însă, cel puţin deocamdată, nerecomandabilă. Faţă de utilizările obişnuite ale participiului legat, care apare în vecinătatea unui substantiv sau ca nume predicativ, acordându-se („discuţiilelegate de lege", „un sfat legat de problema ta", „întrebarea e legată de situaţia agricolă" etc.), locuţiunea (în curs de fixare) legat de are particularitatea de a fi invariabilă. Construcţia nu mai presupune acordul cu substantivul pe care îl însoţeşte - „Ministerul Muncii oferă primele explicaţii legat de plata contribuţiilor la bugetul de stat" (Curierul fiscal, 11.08.2010) - sau e folosită în dependenţă de verb, fără prezenţa unui substantiv regent: „Ministerul muncii reacţionează legat de blocarea temporară a rambursărilor" (stiiiong.ro, 31.03.2010). Foarte des, construcţia apare la început de enunţ, introducând tema sau subtema în